4 anișori...
În fiecare an, de ziua ta mi-aduc aminte frânturi din ziua în care te-ai născut.
Regret că deși parcă s-a întâmplat totul ieri încep să uit din momentele importante pe care le-am trăit intens, cu bucurie. Însă zilnic umpli golul cu replici simpatice care ne amuză ori ne copleșesc de drag.
Mi-ai cerut o dată să te iau în brațe să stăm inimă lângă inimă. Altădată mi-ai spus că sunt specială și că-ti place tot la mine.
Strigi apăsat ”mami!” când nu sunt atentă să te-ascult. Mergi cu mine peste tot. La coafor, la cosmetică, la cumpărături.
La teatru, unde mă întrebi dacă e de oameni mari ori de copii. Râzi la fazele amuzante odată cu noi chiar dacă poate nu le pricepi.
Trecură încă un an și multe-am mai învățat de la tine...
Că febra mare nu trece cu antitermice cum trece cu iubire.
Că tata e tata și mama e mama. Mama are cel mai bine grijă de copii.
Că oamenii sunt diferiți, mi-ai spus într-o dimineață în drum spre grădiniță. Și așa este, da.
Că dragostea pe care eu ți-o măsor până la stele și dincolo de ele, tu o măsori până la geam. Dar altfel masori tu iubirea, știu.
Ilincuș, când erai mică îți spuneam biluș...
