La mulți ani, Ilinca!

Eu când am emoții sau am o fericire mare de tot...amuțesc.
Ar fi fost culmea să nu pot scoate o vorbă azi așa că postul asta l-am conceput cu câteva zile înainte.

Ilinca, draga mamei,
Trece timpul și trece frumos. Clipă de clipă ne-am bucurat alături de tine.

Erai mică, Ilincuș. Când am vrut să te pozez cu Andreea într-un părculeț, într-o vară, ți-am zis să te uiți în sus. Să îți ridici privirea să te pot fotografia. Și te-ai uitat...

Ești un copil isteț și bun.
Mă lași de-mi fac treaba prin casă, câteodată mă întreb de n-ai adormit. E prea liniște.
Altădată țipi, vrei să fii lăsată în pace, bați din picior, faci mofturi. Știu că atunci ai cea mai mare nevoie de iubire și afecțiune. Poate nu sunt eu mereu în zile bune dar să știi ca îmi reușește de cele mai multe ori.
Ilinca, ai colecție de bebeluși. De la mic la mare îi aliniezi și-i plimbi cu căruciorul. Îi invelești cu prosoapele mele de bucătărie și le faci unghiile cu lac.
Dansezi, cânți, mă întrebi dacă ai voce. Ceri în brațe, îmi spui că mă iubești foarte mult și răspunzi de fiecare dată cu ”Și eu..” când îți declar iubirea mea.

Să le spui tuturor când o să crești mare că ai fost și la creșă.

Am vrut eu să fii în rând cu lumea și copiii, să fii ca toți ceilalți. Am uitat că suntem unici. Am uitat să fac ce simt. Am plâns și tremurat odată cu tine, să știi. Tu plângeai pe la creșă iar eu ori pe la ușă, ori pe la geam. Mi-aduc perfect aminte că într-o dimineață când te-am dus am parcat mașina in fața gradiniței și când am plecat am trecut frumușel pe lângă ea. Am mers până acasă pe jos. Nu prea îmi aduc aminte cum dar în fața blocului mă întrebam unde e mașina. Acum râd dar nu-i râsul meu...
Te-ai atașat de popotanul tău cel moale și îl mângâi până adormi. Îl iei cu tine peste tot. La mare, la munte, la cinema, la teatru, la locul de joacă, în parc. A purtat dragul de el de la slipi până la ochelari 3D.

3 ani frumoși, pe cuvânt. Știu că vor fi din ce în ce mai frumoși și cu cât vei crește trăirile și simțirile se vor intensifica. Vei putea sta lângă mine când gătesc sau spăl vase fără a avea nevoie de scaun. O să mergi la școală așa cum îți dorești tu foarte mult de pe-acum...

Când mergem la culcare, Ilincuș, eu dorm la mijloc.Tu în stânga mea îmi ceri o mână. Să fii sigură că sunt lângă tine și mă mângâi până adormi. În dreapta e tatăl tău și-mi cere să vin mai aproape. Vin mai lângă tine și în secunda doi îs trasă de mijloc mai spre el. Și-adormim așa. Voi râzând care ”câștigă” mai mult din mine iar eu...plutind.

La mulți ani! Te iubește mami mult!

Pentru că.

          Pentru că suntem în plin sezon de ”pentru că” și-am scăpat teferi de sezonul ”nu știu eu de-astea”, ” așa cevaaa...” și câte și mai câte vreau să scriu niscaiva vorbe cu ”pentru că” ăsta, nu de alta dar vreau să fiu în trend.


Pentru că vin și trec zile de naștere.
Pentru că iarnă și evident frig.
Pentru că am început să urăsc zăpada din cauza pesimismului vostru.
Pentru că răbdare ciuciu. (Cei care mă adaugă în listă doar ca să mă întrebe dacă deranjează...direct OUT!)
Pentru că vin bun, și-o minune de copil.
Pentru că vreau și-mi pasă.
Pentru că mă gândesc dar nu sun.
Pentru că iubesc dar nu spun.
Pentru ca am luat hotărârea de una singură și pe propria-mi răspundere să lucrez de acasă și să stau cu Ilinca și să renunț la bunătate de job cu funcție, salar bunicel și stres pe masură.
Pentru că viață.
Pentru că de-asta.

Laura

Acest post nu este scris ca să v-adoarmă, oameni mari. Este un post să va trezească la realitate. Realitatea mea.
Scriu aici nu ca să nu uit, ci ca să recitesc câțiva ani mai târziu, poate, cât de norocoasă sunt eu.
Am cunoscut-o pe Laura, tipa creață cu doi băieți undeva în urmă cu vreo 8 ani, dacă nu mă-nșel. Îmi aduc aminte perfect absolut tot. Ținuta ei albă de vară la început de sarcină cu Luca. Salata de ghebe, delicioasă, compania ei plăcută și ajutorul ei de fiecare dată necerut și necondiționat.
Ma bazez pe ea, oricând. La orice oră.
Sunt sigură că dacă târziu în noapte aș ciocăni la poarta ei, chioară de somn mi-ar deschide.
Laurica, multumesc pentru caloriferul minune, pentru rabdarea și prietenia ta sinceră oferită de fiecare dată din tot sufletul pentru oricine îți iese în cale.
Un om care nu vede la prima vedere decât un om bun, chiar dacă riscă dezamagirea ca mai târziu să descopere o lecție de viață nu ușoară...nu poate să fie decât un om bun cu suflet nu mare...ci uriaș.
Promit să vin odată sa-ți șterg geamurile multe și să te invit la gogoși. Cu brânză!
La mulți mulți ani!